Totuși să nu uităm faptul că odată ce îți deschizi un birou/studio/practică (de design, arhitectură, fashion, orice…) doar rezultatul muncii tale reușește să te apropie (sau nu) de alți oameni – asemănător vinului din acea sticlă de pe raft care înmagazinează în ea absolut toată energia muncii investite – de la primul strop de ploaie care a binecuvântat pământul până la bucuria omului care-l culege din vie și nu în ultimul rând acel ‘suflu vital’ care există, sau nu, în om.

Spiritul competitiv este genetic foarte prezent și în același timp poate fi și bun când reușește să te înalțe și să te pună față-în-față cu adversarul tău cel mai mare – tu însuți. Poate fi în același timp și dezastruos într-un mediu în care sistemul valoric este dat peste cap(sau lipsește cu desăvârșire) și îți îndreaptă toată atenția în afara ta – caz în care spiritul competitiv nu mai lucrează pentru tine ci împotriva ta.

Sunteți curator la RDW, secțiunea Design Grafic. Care sunt publicurile pentru care faceți selecțiile?

Nu există un public anume pentru care fac selecția. Există doar munca unui om (designer) responsabil pentru un alt om (să-i spunem client) conștient. Finalitatea este răspunsul unui om la cererea altuia. În fața ‚lucrării’‚publicul’ are libertatea de a se închina, de a o aprecia, de a o înjura. Designul într-un final este un serviciu. Ego-tripul îl las altora.

I think we are tempted to immerse ourselves in a visual extravaganza, that we spend too much time honing our technical skills in order to master ephemeral style trends while we forget that we live in Romania, we forget that graphic design is also into the road guidance signs, the street name plates, into the documents or web pages of the official institutions.

Inspirația vine de peste tot, de la o bucată lipsă dintr-o pungă găsită pe jos, o discuție aprinsă cu un prieten până la o lumină filtrată superb prin frunza unui copac într-o dimineață de toamnă… Toate sunt surse valide de inspirație.

Ce e interesant la conceptele vizuale și grafica JazzTM la care am lucrat este nu doar că ni s-a oferit mână liberă. Am putut avea atitudinea unui amator desăvârșit, în sensul de dicționar. Iubesc și sunt pasionat de ceea ce fac, dar am urmat ce zice zicala – „De ce un amator e mai bun decât un profesionist? Amatorul de obicei își depășește condiția, neștiind niciodată care îi sunt limitele! – Un profesionist știind de la bun început care îi sunt granițele muncii pe care o face, rareori le depășește”. De un amatorism de factura asta aș da vina și pe Synopsis™ din când în când.

Designerii ar trebui să mediteze mai mult asupra omului. Omul ar trebui să mediteze mai mult asupra designului.

Fără acel “spark” sau scânteie de autenticitate arta ar rămâne la nivel de copie. Unde trebuie să căutăm acel “nou” şi cum l-ai găsit tu ȋn caligrafie?

Găsim întotdeauna acel “nou” în unicul loc în care îl putem găsi – în cele “vechi”. Calea aceasta mi-a fost deschisă mult prin practica și disciplina caligrafiei – ea m-a învățat să-mi drămuiesc viața, să-mi aflu limitele, să mi le depășesc, să știu când să mă predau, să mă uit în interiorul meu și să văd cum starea în care mă aflu îmi schimbă ca într-o encefalogramă felul în care scriu, să mă cunosc mai bine. Cel mai important lucru este practica constantă combinată cu o dorință arzătoare spre a nu-ți permite să fii delăsător.

Desenul cu mâna mă ține ancorat în prezent. Nu anticipez ceea ce urmează să fac, accept pur și simplu acel moment. Mă simt mult mai apropiat de munca mea în felul acesta și îmi dau seama ce fac abia după ce am terminat. În plus, cred că desenul te învață multe despre tine, e un exercițiu sincer și benefic.

Desenul cu mâna mă ține ancorat în prezent. Nu anticipez ceea ce urmează să fac, accept pur și simplu acel moment. Mă simt mult mai apropiat de munca mea în felul acesta și îmi dau seama ce fac abia după ce am terminat. În plus, cred că desenul te învață multe despre tine, e un exercițiu sincer și benefic.

Fără acel “spark” sau scânteie de autenticitate arta ar rămâne la nivel de copie. Unde trebuie să căutăm acel “nou” şi cum l-ai găsit tu ȋn caligrafie?

Găsim întotdeauna acel “nou” în unicul loc în care îl putem găsi – în cele “vechi”. Calea aceasta mi-a fost deschisă mult prin practica și disciplina caligrafiei – ea m-a învățat să-mi drămuiesc viața, să-mi aflu limitele, să mi le depășesc, să știu când să mă predau, să mă uit în interiorul meu și să văd cum starea în care mă aflu îmi schimbă ca într-o encefalogramă felul în care scriu, să mă cunosc mai bine. Cel mai important lucru este practica constantă combinată cu o dorință arzătoare spre a nu-ți permite să fii delăsător.

Spiritul competitiv este genetic foarte prezent și în același timp poate fi și bun când reușește să te înalțe și să te pună față-în-față cu adversarul tău cel mai mare – tu însuți. Poate fi în același timp și dezastruos într-un mediu în care sistemul valoric este dat peste cap(sau lipsește cu desăvârșire) și îți îndreaptă toată atenția în afara ta – caz în care spiritul competitiv nu mai lucrează pentru tine ci împotriva ta.

The rebel, I make more noise than heavy metal. Rae got it going on pal, call me the rap assassinator, rhymes rugged and built like Schwarzenegger.

The microphone explodes, shattering the molds Either drop tha hits like de la O or get tha fuck off tha commode Wit tha sure shot, sure ta make tha bodies drop Drop an don’t copy yo, don’t call this a co-op Terror rains drenchin’, quenchin’ tha thirst of tha power dons That five sided fist-a-gon Tha rotten sore on tha face of mother earth gets bigger Tha triggers cold empty ya purse

The microphone explodes, shattering the molds Either drop tha hits like de la O or get tha fuck off tha commode Wit tha sure shot, sure ta make tha bodies drop Drop an don’t copy yo, don’t call this a co-op Terror rains drenchin’, quenchin’ tha thirst of tha power dons That five sided fist-a-gon Tha rotten sore on tha face of mother earth gets bigger Tha triggers cold empty ya purse

Transmission, third World War, third round A decade of the weapon of sound above ground No shelter if you’re looking for shade I lick shots at the brutal charade As the polls close like a casket On truth devoured, silent play on the shadow of power

Totuși să nu uităm faptul că odată ce îți deschizi un birou/studio/practică (de design, arhitectură, fashion, orice…) doar rezultatul muncii tale reușește să te apropie (sau nu) de alți oameni – asemănător vinului din acea sticlă de pe raft care înmagazinează în ea absolut toată energia muncii investite – de la primul strop de ploaie care a binecuvântat pământul până la bucuria omului care-l culege din vie și nu în ultimul rând acel ‘suflu vital’ care există, sau nu, în om.

Spiritul competitiv este genetic foarte prezent și în același timp poate fi și bun când reușește să te înalțe și să te pună față-în-față cu adversarul tău cel mai mare – tu însuți. Poate fi în același timp și dezastruos într-un mediu în care sistemul valoric este dat peste cap(sau lipsește cu desăvârșire) și îți îndreaptă toată atenția în afara ta – caz în care spiritul competitiv nu mai lucrează pentru tine ci împotriva ta.

Sunteți curator la RDW, secțiunea Design Grafic. Care sunt publicurile pentru care faceți selecțiile?

Nu există un public anume pentru care fac selecția. Există doar munca unui om (designer) responsabil pentru un alt om (să-i spunem client) conștient. Finalitatea este răspunsul unui om la cererea altuia. În fața ‚lucrării’‚publicul’ are libertatea de a se închina, de a o aprecia, de a o înjura. Designul într-un final este un serviciu. Ego-tripul îl las altora.

I think we are tempted to immerse ourselves in a visual extravaganza, that we spend too much time honing our technical skills in order to master ephemeral style trends while we forget that we live in Romania, we forget that graphic design is also into the road guidance signs, the street name plates, into the documents or web pages of the official institutions.

Inspirația vine de peste tot, de la o bucată lipsă dintr-o pungă găsită pe jos, o discuție aprinsă cu un prieten până la o lumină filtrată superb prin frunza unui copac într-o dimineață de toamnă… Toate sunt surse valide de inspirație.

Desenul cu mâna mă ține ancorat în prezent. Nu anticipez ceea ce urmează să fac, accept pur și simplu acel moment. Mă simt mult mai apropiat de munca mea în felul acesta și îmi dau seama ce fac abia după ce am terminat. În plus, cred că desenul te învață multe despre tine, e un exercițiu sincer și benefic.